Încălzirea globală
10 dintre cei mai călduroşi 12 ani din 1856 încoace au fost înregistraţi în ultimii 20. Datele analizate de Biroul Meteorologic al Marii Britanii şi de Unitatea pentru Cercetări Climatice a Universităţii East Anglia pentru Organizaţia Meteorologică Mondială arată că cei mai calzi 11 ani înregistraţi vreodată au fost, în ordine descrescătoare: 1998 & 2005 (împreună), 2002 & 2003 (împreună), 2001, 1997, 1995, 1990 & 1999 (împreună), 1991 & 2000 (împreună).
Încălzirea globală nu se întâmplă de la sine. Este o problemă creată de om. Fiecare bucăţică de cărbune, fiecare litru de petrol sau gaz pe care oamenii le ard, se adaugă la cantitatea de gaze din atmosferă care înghit planeta sub forma unei pături tot mai groase, captând căldura şi înăbuşind oamenii şi natura.
Într-un raport al Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice se afirmă:
"Încălzirea sistemului climatic este clară şi este evidenţiată de analiza datelor cu privire la creşterea temperaturilor medii globale ale oceanului şi aerului, topirea generalizată a zăpezii şi gheţii şi creşterea nivelului mediul global al oceanelor."
CO2: principalul gaz responsabil de încălzirea globală
Dioxidul de carbon (CO2) este cel mai important gaz responsabil de încălzirea globală, care provoacă 80% din poluarea ce duce la încălzirea pământului. Nivelurile atmosferice de CO2 sunt mai mari acum decât oricând în ultimii 420.000 de ani. Totul se datorează acţiunii antropice.
CO2 este produs în principal de arderea combustibililor fosili – cărbune, petrol şi gaz
Aproximativ 97% din CO2 emis de ţările occidentale industrializate rezultă din arderea cărbunelui, petrolului şi gazelor pentru producţia de energie. În fiecare an, emitem în atmosferă aproximativ 25 miliarde de tone de CO2, adică aproximativ 800 de tone pe secundă! Nu este deloc surprinzător faptul că creşterea temperaturii globale tulbură grav echilibrul natural al climatului planetar.
Impactul, resimţit de la ecuator la pol
Impactul încălzirii globale este evident de la ecuator până la poli. Recife de corali albite de temperaturile în creştere ale mărilor… păduri care se luptă să se deplaseze către zone mai înalte, mai răcoroase… urşi polari supuşi presiunii pe măsură ce gheaţa polară scade…gheţarii care se topesc pe toate continentele…iar lista poate continua. Peste tot în lume se pot vedea dovezi ale zonelor şi speciilor afectate de încălzirea globală. Dar această problemă nu a apărut peste noapte – au trecut 30 de ani de când cercetătorii au alertat pentru prima dată lumea cu privire la pericolele schimbărilor climatice. Cât vom mai permite lucrurilor să continue aşa?
Este necesară reducerea urgentă a emisiilor de CO2, pentru stabilizarea concentraţiilor din atmosferă
Conform Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), ar fi necesară o reducerea imediată de cel puţin 60% a emisiilor de CO2 numai pentru a stabiliza concentraţiile din atmosferă la nivelul actual. Cum o astfel de reducere imediat nu este posibilă, cifrele IPCC arată câte sunt de făcut pentru a frâna încălzirea globală.
Fără introducerea unor politici eficiente de protejare a climatului, emisiile de dioxid de ccarbon vor continua să crească, făcând imposibilă corectarea daunelor deja provocate.
Creşterea temperaturii trebuie să rămână sub pragul de 2°C
WWF consideră că creşterea temperaturii ar trebui să se păstreze sub pragul de 2°C faţă de valorile pre-industriale (aproximativ anul 1800), pentru a evita schimbări climatice periculoase. S-a demonstrat deja că o creştere de 2°C ar avea consecinţe devastatoare asupra recifurilor de corali, sistemelor arctice şi comunităţilor locale. Planeta nu-şi permite să depăşească această valoare.
La această estimare se ia în considerare faptul că planeta s-a încălzit deja cu 0.7°C faţă de perioada pre-industrială. Marja de manevră este astfel mai strânsă.
Pragul de 2°C se bazează pe cele mai corecte informaţii ştiinţifice disponibile – cel de-al treilea raport de evaluare al Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC).
Acest prag a fost acceptat de multe guverne, inclusiv de prim-miniştrii şi preşedinţii tuturor celor 25 de state membre ale Uniunii Europene.
În luna decembrie a acestui an, liderii mondiali se vor reuni la Copenhaga, în cadrul unei Conferinţe ONU asupra Schimbărilor Climatice.